Asteptam de multa vreme concursul acesta, dupa numele complet Saint Ana Lake Triathlon Xterra. Zona in care se desfasoara concursul, in jurul lacului Sfanta Ana, e deosebit de frumoasa si o buna parte din trase e prin padure, deci numai bine protejat de soare. De asemea, editia de anul trecut a fost pentru mine primul triatlon la care am participat.

Vineri, la 4 m-am intalnit cu Daniel, am umplut masina si ne-am pornim la drum. Pe la 10 ajungem si noi la destinatie, campingul de langa lac. Dupa experienta de anul trecut, cand am prins ceva festival si lumea s-a chefuit pana dimineata, am decis sa nu punem cortul in camping, ci undeva mai pe langa, unde mai erau corturi, dar nu foarte inghesuite.

Tot de anul trecut, stiam ca circula ursi prin zona. Am zis ca o noapte n-are a face, sigur nu vin ursii. Dupa ce am pus cortul, luam cina si eu ma pregatesc de somn, mai ales ca nu am dormit bine cu o noapte inainte. Pe cand eram pe punctul de a inchide sacul, ma cheama Dani afara…. sa vad ursul. Ies bombanind (si gandindu-ma ca iar face o gluma proasta) sa ma minunez de ursul care se plimba printre masini si corturi. Ca orce ardelean care se respecta, a urmat un “No” categoric si stam sa deliberam. Sa dormim in masina nu se poate ca acolo sunt bike-urile, iar daca le scoatem nu avem cu ce le lega. Si chiar daca am incerca, nu ne-am odihni calumea. Ramanem cum am stabilit. Mai ne plimbam privirile peste dealurile intunecate, sa vedem daca ursul revine si ne bagam in cort nu fara un sambure de neliniste.

Eu cum am facut cunostinta cu sacul de dormit, am luat somn instant. Dupa ceva vreme, ma trezesc in latratul cainilor si urletul oamenilor din camping. Revenise mos martin in cautare de mancare si mergea prin camping dupa mirosul imbietor de mici cu care am fost intampinati si noi. Ma uit la ceas, era aproape 1. Ma uit la Daniel, dormea dus. Eu incep sa imi caut o pozitie sa adorm la loc, dar harmalaia de afara nu conteneste. Cateodata, mai pleaca ursul, se linistesc cainii, ca mai apoi sa reapara si circul sa o ia de la capat. Trece ceva vreme, si se pare ca ursul devine tot mai infometat si incepe sa raga sau ce o fi facand. Scotea niste sunte de zici ca taia lemne cu o drujba stricata. Intre timp se trezeste si Daniel si ne dam seama ca ne asteapta o noapte lunga. Incet incet, oboseala isi cere birul, si oarecum adorm.

Ca sa ma trezesc din nou. Am crezut ca nu dorm bine pe ceva parte care e amortita si ma misc un pic sa simt care e problema. Intru mai bine in simtiri (n-au trecut mai mult de cateva secunde de cand m-am trezit) si aud tropaituri in spate. Era ursul care alerga pe langa cort. In momentul ala am ramas tintuit locului si am stat asa mult dupa ce ursul a plecat. Cand am prins curaj sa ma misc, m-am asezat pe spate si imi doream sa se termine noaptea asta. Ma uit la Daniel, era treaz si el. Incercam sa ne linistim, discutam, era un urs, erau mai multi, etc. M-am uitat la ceas, era ora 3 dimineata. Ursul n-a mai venit si s-a lasat linistea. Dar socul a fost prea mare si nu mai puteam sa dorm. Concursul de maine parea ceva distant, care cu greu aveam sa il mai apuc. Dupa inca un scandal, de data asta intre locuitorii corturilor si niste vizitatori beti, am adormit.

Dimineata. Bucuros sa vad lumina zile, zac in sac si ma relaxez. Simt inca oboseala si imi vine greu sa ma ridic. Dar nu ma lasa stomacul, trebuie sa mananc si asa imi incep ziua. Mancam, strangem cortul, bagam tot in masina si o luam calare catre lac. Ne ridicam kitul de inscriere, punem banerul cu traversarea tarnitei si ne bagam in zona de tranzit sa ne aranjam lucrurile.

La 12 se da startul. Un sprint rapid si ma indepartez de multime. Si aici, ca la Mures, am avut surpriza sa scap relativ fara lovituri. Dupa 15 min si ceva, ies din apa si ma duc sa ma imbrac. Prima tranzitie a durat o vesnicie, peste 3 min.  Ce sa-i fac, imi e greu sa imi trag sosetele.

Pornesc cu bicicleta. Inca din primele pedale imi dau seama ca nu are sa fie usor. Organismul simtea din plin combinatia dintre o noapte alba si oboseala de dupa Bioeel. Oricum, trec peste prima urcare si incep sa imi intru in ritm. E cald. Imi termin rapid bidonul si trag vreo 5km pe uscat pana la primul punct de control, aflat la 18km. Ma adap bine si pornesc mai departe. Cu primiele pedale, constat ca foaia medie imi e indoita in asa hal incat nu o puteam folosi deloc. Trec pe foaie mica si ma tarai pana sus, la al doilea punct de alimentare. Mai bag niste apa, o lamaie si ma pregatesc psihologic de ultima coboare si de alergare.

Dupa 1h:46m, pun bicicleta jos si pornesc la alergare. Traseul e interesant. Sunt vreo 6km cu diferenta de nivel de 200m, iar prima 100m pe verticala e parcursa in vreo 300m, imediat cum se iese din tranzitie. Ma plimb prima urcare, ca de alergat nici nu se pune vorba, si apoi plec fara sa ma opresc pana la final.

Timpul total a fost de 2h:45m, cu aprox. 18 min mai bine ca anul trecut.

Felicitari lui Daniel, care a mers din nou foarte bine, si cu toate ca s-a ratacit, a obtinut locul 3 cu timpul de 2h:17m, la 42s dupa primul din categorie.