Cred ca am fost un pic inconstienti cand ne-am inscris cu Nicu Let la 26,5 km inot, dar dupa ce am dat o caruta de bani pentru inscriere am mers tot inainte.Spun inconstienti pt. ca am vazut dupa ce am inceput antrenamentele cam in ce m-am bagat.

A trebuit sa-mi iau concediu 7 saptamani ca sa ma pot prezenta cu sperante la un asemenea maraton de inot.Inotam cam 5-6 zile pe saptamana cite 4 ore pe zi in doua antrenamente si uneori inotam continuu 4 ore cam o data pe saptamana.In ultimele 2 saptamini am inotat mult si inTarnita unde la ultimul antrenament am facut o traversare dus-intors adica aproximativ 12-13 km.A fost serios de munca la antrenamente.

Am plecat in sfirsit spre Elvetia cu masina si dupa 2 zile petrecute pe drum (cu escala de somn in Austria) am ajuns la sedinta tehnica care s-a tinut cu o zi inaintea cursei.Aici s-a anuntat si timpul probabil pe perioada cursei, desigur furtuna cu vint si ploi cu posibilitatea intreruperii cursei chiar anularea ei. Apa aprox 20 grade. Eram terminat si din cauza drumului si din cauza vestilor proaste despre vremea preconizata in timpul cursei.

Am mers sa ne cazam la un camping chiar pe malul lacului Zurich .Conditii ireprosabile de curatenie, ordine, un gazon mai ceva ca pe Cluj Arena, ce mai conditii super. Seara cind am facut o baie in lac sa vedem cum e apa, mi-am dat seama ca nici cu neopren nu-s foarte sigur ca sunt in stare sa termin cursa asa rece mi se parea apa.

Dimineata in ziua cursei startul s-a dat exact la ora 7 si desigur conditiile meteo cele preconizate cu o zi inainte: ploaie, vant, valuri, apa 20 grade. Si am pornit. Pe timpul cursei am avut parte de vant in rafale, ploaie, inclusiv torentiala si valuri destul de mari. Nu prea ma puteam orienta din cauza valurilor, nu vedeam bine malurile lacului din cauza ploii,  noroc ca ma mai ghida barca de insotire. De la barcile din fata mai inhalam fum de la motor,  mai luam cite o gura de apa din cauza valurilor era...mirific. Cind au trecut cele 9 ore nici eu nu stiu, dar stiu sigur ca a fost greu in special din cauza valurilor care mie mi-au lipsit in timpul antrenamentelor si care ma solicitau in plus. Pe ultimii trei km nu am mai tras desi putem mai mult, pt ca am stiut ca ma incadrez in cele 12 ore limita, si nu am vrut sa risc o accidentare avind in vedere ca in saptamina urmatoare aveam un concurs mai important si anume Traversarea Tarnitei.

Obiectivul meu a fost terminarea cursei, indeplinit, restul nu mai conta. In rest, peisaje superbe, in Elvetia preturi mari si multe banci. Poate am deschis apetitul si altora pt. acest maraton, poate o stafeta, mai vedem.

Apropo, in Elvetia masina nationala e Porsche, tot a doua masina e Porsche, atitea au aia acolo, cum avem noi Dacii in Romania. Ce sa facem la tati ni-i greu, da nu la tati la fel.

Nicu Let ma va completa in povestioara lui, am omis multe lucruri sa va spun, sunt sigur dar e tarziu.

Ne vedem la Tarnita,

Calin Chiprianov

 

Urmeaza relatarea lui Nicu: 

Weekend-ul trecut Clubul Orca  si implicit tara noastra a avut doi reprezentanti la o competitie de inot de anduranta desfasurata pe lacul Zurich in Elvetia. Este vorba de Calin Chiprianov si Nicolae Let (subsemnatul)

Concursul, cunoscut sub denumirea de Self-transcedence Marathon Swim a constat in parcurgerea unei distante de 26.4 km pe lacul Zurich. Startul s-a dat in dimineata zilei de 7 August la ora locala 7.00 din localitatea Rapperswil si a avut un timp limita de 12 ore. Previziunile meteo din ziua precedenta s-au adeverit, astfel ca la putin timp dupa start a inceput o furtuna care a tinut mai bine de o ora. Organizatorii nu au oprit cursa, singurul inconvenient resimtit in apa fiind valurile. Temperatura apei a fost in jurul a 21 grade pe toata durata evenimentului.

Au fost in total 18 nationalitati participante, 41 inotatori la individual incadrati in 8 categorii in functie de cateva criterii precum sex, varsta sau echipament folosit. La categoria stafete, care presupunea parcurgerea distantei in echipe de pana la trei inotatori prin rotatie la fiecare ora, s-au inscris  26 de echipe. Cei mai multi reprezentanti i-a avut Marea Britanie urmata de Germania si Elvetia.

Primii care au sosit la Zurich au fost cei din stafeta "Are-we-there-yet?", formata dintr-un sud-african si un american acestia inregistrand un timp de 6h 49m 50s. Cel mai rapid la individual masculin a fost un italian in varsta de 31 ani cu 06:54:45, iar la feminin o nemtoaica de 26 ani (06:56:57)

Timpii pe care noi ni i-am estimat inaintea concursului au fost usor dati peste cap de realitatea de acolo.  Personal ma asteptam sa inot intre 7h30 si 8h dar am realizat un timp de 8h:39m:59s iar Calin a sosit cu 25 de min mai tarziu.

La sosire aveai senzatia ca esti un erou. Erai inconjurat de priviri admirative, voci exclamative, aplauze din toate partile. Cu toate ca era foarte greu sa mai mentii pozitia bipeda caracteristica homo sapiens, fiecare inotator era asteptat la iesirea din apa cu un colier floral gen Hawaii si solicitat sa spuna cateva cuvinte la microfon. Dupa aceea urma rasplata: dus cald sau chiar folie de supravietuire in unele cazuri, masaj, mancare pe alese,  premii surpriza, medalii si cupe.

Concluziile la final sunt ca tot efortul a meritat iar impresiile lasate de organizatori si de locurile prin care am trecut sunt memorabile.