Încep race reporturile pe anul 2013 - Gata cu lenea! Mai ales că sunt dator cu mult prea multe postări deja (semimaraton Cluj, campionatele naţionale de duatlon, half-ul şi crosul de noapte de vinerea trecută).

În vajnica tradiţie începută în 2009 (cred?), la începutul verii am fost din nou la Viena la triatlon - de data asta însă am hotărât să încercăm o distanţă mai lungă, anume un half (deşi n-a fost chiar fix acolo - despre asta mai târziu).


Concursul a avut loc sâmbătă, 17 mai, pe superba locaţie din centrul Vienei - Donauinsel.
Am sosit vineri seară târziu, am tras la hostelul nostru preferat (Brigittenau) şi ne-am pus la somn, după un drum obositor, pe ploaie torenţială şi şantiere atât în Ungaria cât şi în Austria.

Sâmbătă aveam startul la ora 12, deci ne-am luat micul dejun fără grabă, ne-am strâns şatra în obişnuitele noastre plase albastre de la ikea (primite în kitul de start de la Mamaia, în 2009 - ce vremuri... habar nu am avut atunci cât de utile vor fi) şi am pornit pe biciclete spre start.

Plasele erau pline şi grele şi evident că o bicicletă de contratimp e absolut nepotrivită ca să cari un asemenea bagaj. Nici nu vă puteţi imagina câte rahaturi se adună pentru o cursă - neopren, papuci, ciorapi, bidoane, geluri, ochelari, cască de înot, cască de biclă, pompă (mare, de podea) şi multe alte mărunţişuri.

Am făcut check in, am ieşit la încălzire şi în final ne-am îndreptat spre start.
Cred că am mai scris mai sus că eu am o oarecare frică de starturile în masă la înot. Până acuma numărul maxim de persoane la start pentru mine a fost în jur de 200, tot aici la Viena. De data asta a fost undeva spre 350 (cam 320 la individual, plus ştafetele). Evident că aveam un morcov major. Nu că nu aş şti să înot, nici vorbă - dar viermuiala care are loc în apă la un asemenea eveniment este foarte greu de descris - sunt oameni în toate părţile, grăbiţi şi derutaţi, care dau din mâini şi din picioare cât mai repede, fără a ţine prea mult cont de cei din jur.

Am reuşit să mă desprind din mulţime şi să înot relativ relaxat doar ultima linie dreaptă, cam 400m, din cei aprox 1550m câţi au fost în total. Menţionasem mai sus că distanţele n-au fost cât ar fi trebuit - înotul a fost cu aproape 400m mai scurt decât cei 1900m regulamentari, şi alergarea a fost cu aprox 900m mai scurtă - în total un câştig de poate 6 minute faţă de un half măsurat calumea.
Deşi de dimineaţă vremea fusese frumoasă, pe când am ieşit din apă cerul era deja complet acoperit, şi după aprox o oră de bicicletă, a început să toarne vârtos. Ne-a plouat cu hotărâre cam o oră, şi s-a oprit cu puţin timp înainte de sfârşitul probei de bicicletă. În poze se vede destul de bine că arătam toţi ca nişte mâţe plouate.

După ce m-am luptat cu dureri la genunchiul drept aproximativ 50 km, ultimii 40 m-am simţit mai bine şi am reuşit să nu mă demoralizez în pofida ploii. Per total la bicicletă se putea merge mult mai bine, dar na, e uşor de zis acuma stând în scaun la tastatură.

Înainte de a pleca spre start am avut inspiraţia să îmi las adidaşii cu talpa în sus, tocmai în ideea în care va ploua. Am avut noroc de nişte papuci relativ uscaţi pentru simimaraton. Aceasta s-a desfăşurat fără mari surprize - am mers relativ constant la 4:45/km, pentru un total de 1:35:11.

Timpul total a fost de 4:39:38, binişor sub targetul de 5 ore cu care am plecat de acasă. Am fost pe locul 10 la categorie şi 104 la general. Pentru primul meu half, mulţumitor. Aştept cu interes Oradea...