Clubul Orca a fost reprezentat în data de 11 iunie la Triatlonul Vienei de 2 membri, Daniel Szatmari și Radu Vădan, obținând amândoi performanțe notabile. Felicitări!

În continuare câteva impresii proaspete de la Radu:
Asta a fost a doua participare la triatlonul de la Viena. De data asta am fost pregătiţi mult mai riguros faţă de anul trecut (când ne-am antrenat aproape integral "după ureche"), dar şi cu aşteptări mai mari faţă de timpul destul de... mediocru de ~2h 30min din 2010. Speram ca toate dimineţile alea în care ne-am trezit înainte de ora 6 să se vadă, să simt că a meritat.


Ca de obicei, startul m-a luat oarecum prin surprindere, deşi ştiam exact că va veni (cam aşa cum păţesc autorităţile cu prima zăpadă...). Din start s-a simţit seria mult mai tare decât anul trecut, (când, la prima baliză deja plutonul se subţiase puternic şi înotam mai mult singur) - s-a mers într-un grup compact, nu am reuşit să mă strecor printre ei şi să am umpic de apă liniştită decât mult după jumătatea înotului. Poate că sprintul iniţial nu l-am făcut destul de temeinic, dar cert este că proba de înot a mers prost din cap în coadă. Am ieşit din apă după un timp absolut ridicol de 25:01, destul de obosit, şi cu multă apă în stomac. 

În T1 m-am mişcat bine, dar am avut câteva mici sughiţuri la urcarea pe bike şi s-au mai dus şi acolo câteva secunde bune. Odată urcat însă, am reuşit să accelerez rapid, şi să menţin viteza aproape permanent peste 40 km/h. După aproximativ 10 minute s-a calmat şi pulsul, de la 170+ până în zona 155-165, cu care m-am acomodat la antrenament. Bicicleta a mers excelent, cu un timp total de 1:03. Am coborât în T2 în formă bună şi timp bun.

O mare greşeală a urmat însă, pentru că nu am ţinut cont de regula de aur: nu încerca niciodată nimic nou în concurs. Mai aveam un singur gel cu cafeină, un Sponser primit la Mureş în pachetul de start de la Gepida Maraton, şi în rest numai Isogel de la High5. M-am decis să-l iau la intrarea în alergare, şi mi-l pregătisem pe centură. În nici 2 minute după ce l-am luat, a intrat în conflict fie cu stomacul, fie cu ficatul, cert e că am dezvoltat nişte crampe impresionante la abdomen, care m-au chinuit 4 km, la un moment dat în aşa hal încât m-am oprit complet. După 2 ture au cedat, şi am reuşit să accelerez, dar Daniel era deja foarte departe, şi avantajul de 1 minut şi ceva faţă de mine care-l avea după bike, deja crescuse la peste 4 minute, şi în ultimii 6km a ajuns la aproape 7 min . Am alergat aprox 51min, şi sunt convins că se putea mult mai bine. Am terminat pe 79 din 350 la amatori.

Felicitări lui Daniel care a mers fenomenal pe alergare şi a scos un timp de 2 ore 15 minute.